Despre Holocaust

Cum devii antisemit, rasist sau extremist? Ce mecanisme încurajează tinerii să adere la retorica, atitudinile și comportamentele extremiste? Sunt necunoașterea, ignoranța și indiferența piloni ai extremismului? Cum se raportează românii la alteritate și care este rolul pe care ni-l asumăm în construirea unei societăți în care ne dorim să trăim? Cât de mult înțelegem din ce se întâmplă în mediul online și care e impactul rețelelor de socializare în răspândirea narațiunilor extremiste în rândul tinerilor? Un episod în care Marius Cazan și sociologul Gelu Duminică ne invită să reflectăm la cum putem deveni schimbarea pe care ne-o dorim!

Un podcast care ne arată ce nu trebuie să uităm!

Indiferența, ignoranța și tăcerea sunt complementare discursului instigator la ură. Atrocitățile comise în perioada celui de-al Doilea Război Mondial au fost posibile nu doar din cauza atitudinilor și acțiunilor extremiste, ci și datorită indiferenței. Istoria Holocaustului însă, ne demonstrează că, pe fundalul unei barbarii, umanitatea se poate manifesta, numai dacă spiritul civic estre treaz.
Despre cei care ne-au arătat că se poate și altfel, despre riscuri asumate, dar mai ales despre motivele celor care au reacționat; despre Drepți între Popoare, într-un dialog cu Doru Liciu, directorul Arhivelor Diplomatice Române.

Un podcast care ne arată ce nu trebuie să uităm!

Manifestările extremiste și apologia extremei dreapta în România și la nivel internațional sunt realități contemporane pe care nu le putem ignora.
Care sunt rădăcinile elogierii și cum s-a manifestat în ultimele trei decenii apologia extremei dreapta în România? Cine sunt cei care promovează astfel de agende? Cum comunică și relaționează organizațiile de extremă dreapta în România? Care este impactul retoricii extremiste la nivelul publicului? Sunt câteva dintre temele dezbătute de către Marius Cazan și Wiliam Totok în al doilea episod din sezonul doi al podcastului „Despre Holocaust”.

Un podcast care ne arată ce nu trebuie să uităm!

O realitate transnațională, susținută de persoane extrem de vocale, negarea Holocaustului reprezintă o modalitate de a distorsiona si vulgariza realitatea istorică. Prin diversele sale forme de manifestare, negaționismul este, în fapt, o expresie a antisemitismului și xenofobiei, o cale deschisă spre discursul instigator la ură.
Când a apărut negaționismul ca fenomen și care au fost primele forme de manifestare, care sunt diferențele între discursul negaționist occidental și cel din spațiul est-european sau cum a evoluat profilul negaționistului – sunt câteva din întrebările prin care, în episodul de astăzi al podcastului „Despre Holocaust", istoricul Marius Cazan îl provoacă pe politologul Michael Shafir la dezvăluiri.

Un podcast care ne arată ce nu trebuie să uităm!

12 octombrie 1941 - o dată pe care Miriam Bercovici, supraviețuitoare a Holocaustului în România nu o poate uita. Este ziua în care evreii din Câmpulung Moldovenesc au fost deportați în Transnistria. În acea zi, Miriam, alături de părinți, bunici și sora mai mică, Silvia, au părăsit pentru totdeauna orașul care le-a fost „acasă”. Trauma deportării și anii petrecuți în ghetourile din Transnistria au șters amintirea orașului natal pe care acum doar în vis îl rememorează.
Cei trei ani în Transnistria sunt prezentați în Jurnal de Ghetou, un volum editat plecând de la jurnalul pe care Miriam l-a ținut în perioada când se afla în ghetoul din Djurin.
Despre amintirile din perioada trăită înaintea deportării, despre repatriere și readaptarea la viața în țara din care a fost izgonită, Miriam Bercovici povestește în interviul realizat de Ana Bărbulescu.

Un podcast care ne arată ce nu trebuie să uităm!